Digitalizare

Cuvântul „digitalizare” a devenit atât de folosit încât aproape și-a pierdut sensul.
Instituții, companii, OMD-uri, toți vorbesc despre digitalizare. Pare că dacă nu ai măcar două „transformări digitale” și un „hub” prin documente, nu exiști.

Dar, sincer, hai sa nu spunem ca orice PDF pus pe un site e digitalizare.
Nu orice aplicație scumpă livrată într-un proiect european e progres.
Și cu siguranță nu orice software e util dacă nimeni nu poate — sau nu știe — să îl administreze.

Hai să vorbim serios despre digitalizare.
Cu sens. Cu cap. Cu utilitate.

Instituțiile (și desigur, OMD-urile) suferă de aceeași problemă: cumpără tehnologie, dar nu cumpără și capacitatea de a o folosi

Nu e un secret: în multe cazuri, digitalizarea instituțională înseamnă mai degrabă „am bifat un proiect” decât „am schimbat modul în care lucrăm”.

Se cumpără:

• siteuri cu meniuri ascunse prin submeniuri,

• aplicații pe care nu le mai instalează nimeni,

• platforme complicate care nu vor fi actualizate niciodată,

• sisteme pe care nu le poate administra nimeni din personal.

Rezultatul?
Tehnologie frumoasă, nefolosită, care stă pe server și îmbătrânește mai repede decât proiectul de implementare.

OMD-urile au nevoie de digitalizare, dar nu de gadgeturi scumpe

Ce au nevoie, de fapt?

• workflow-uri simple și eficiente,

• informații organizate,

• o platformă de prezentare coerentă,

• posibilitatea de a actualiza singuri conținutul,

• un sistem care nu depinde de o agenție externalizată pentru orice virgulă.

Un OMD nu trebuie să devină IT-ist.
Dar trebuie să își poată administra singur instrumentele digitale — fără să cheme departamentul tehnic pentru orice buton. Pentru ca nu are un astfel de departament.

Companiile? Exact aceeași poveste

Digitalizarea nu înseamnă să îți pui meniul pe PDF sau să pui un QR code în restaurant (mai ales dacă duce la o pagină care se schimbă lunar).

Digitalizarea sănătoasă înseamnă:

• SaaS-uri pe care le poți folosi fără manual de 200 de pagini.

• Automatizări care salvează timp, nu complică viața.

• Workflow-uri digitale care reflectă cum funcționează businessul, nu un haos intern transformat în online.

• Bază de date organizată — clienți, produse, documente, nu foldere „FINAL_FINAL_2025_BUN_BUN_bun6”.

Când digitalizarea funcționează, chiar se simte

Exemple simple, reale:

• Când un OMD își poate actualiza singur hotelurile, evenimentele și traseele fără să sune un furnizor → asta este digitalizare.

• Când un restaurant folosește un SaaS de rezervări și nu răspunde la telefon printre 20 de comenzi → asta este digitalizare.

• Când o instituție își automatizează fluxurile interne — concedii, aprobări, comunicări — și oamenii nu mai umblă cu dosare → asta este digitalizare.

• Când un hotel își sincronizează inventarul cu channel managerul, nu cu pixul → da, digitalizare.

• Când ai date reale, actualizate și le poți folosi pentru decizii → digitalizare.

Și totuși, cheia este aceasta: digitalizează doar ce poți administra

Nu cumpăra software doar pentru că arată bine în prezentare.
Nu implementa o platformă doar pentru că ai bugetul disponibil.
Nu aduce tehnologie pe care nu o va putea folosi nimeni.

Digitalizarea reală este mai puțin despre software și mai mult despre:

• simplificare,

• organizare,

• continuitate,

• mentenanță,

• și logică.

Concluzie

Digitalizarea poate transforma instituții, OMD-uri și companii… dacă este făcută cu sens.
Nu trebuie să fie scumpă, nu trebuie să fie spectaculoasă, nu trebuie să fie plină de „inovații” inutile.

Trebuie doar să funcționeze.
Să fie intuitivă.
Să fie administrabilă.
Să ajute oamenii reali care o folosesc.

Restul e zgomot.